De o saptamana m-am intors in tara cu un puternic sentiment de “refresh”. In primul rand m-a primit aici aerul. Ne plangem tot timpul de mizeria din tara asta dar nu suntem constienti ca de fapt aerul nostru este foarte bun, pamantul e bun, apa e buna si poate numai noi suntem putin defecti. Nu vreau sa fac o pledoarie pentru Romania, dar vreau sa spun ca daca privim Pamantul ca pe o singura tara (ceea ce in spiritul unui om deschis este un demers necesar) locul asta in care ne aflam noi nu este unul deloc rau. Romania este un loc aflat cumva la jumatatea drumului intre saracie si dezordine pe de o parte si bogatie si ordine pe de alta. Aici oamenii incep parca sa inteleaga ca mizeria din jur e de fapt mizeria din noi. Timid dar totusi vizibil incepem sa intelegem ca ignoranta vanduta de catre comunism sub eticheta de dreptate sociala nu a fost altceva decat reteta perfecta pentru paragina in care a fost adusa Romania. In India am inteles insa ca si fara comunism se poate ajunge cam tot acolo. In India, dupa plecarea britanicilor, s-a vandut ideea ca poporul este cel care este propriul lui stapan si ca totul este al tuturor. Ca si in comunismul nostru totul al tuturor este egal cu nimic al nimanui de fapt. Romania insa ne arata incet incet o alta fata. Aici cam totul incepe sa fie al cuiva (chiar daca in cea mai mare masura totul apartine fostilor nomenclaturisti) ceea ce face ca spatiul privat sa capete o oarecare ordine. Astfel si spatiul public pare ca incepe sa se schimbe.

Intrebarea care se pune este cata rabdare avem cu noi? Stam aici si rabdam? Sau alegem ceva diferit? Alegem locul in care nimic nu se schimba si domneste paragina sau locul in care lucrurile par deja aranjate? Romania e undeva la jumatate.

Pentru mine optiunea locului “gata aranjat” pare cea mai buna. Nu vreau sa traiesc intr-un loc in care oamenilor nu le pasa de mizeria din ei si din jurul lor, nu vreau nici un loc in care drumul de parcurs pare prea lung, ci mai curand as alege un loc gata curatat moral si material.