So, so you think you can tell
Heaven from Hell,
Blue skys from pain.
Can you tell a green field
From a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?

And did they get you to trade
Your heros for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange
A walk on part in the war
For a lead role in a cage?

How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here.

Nu-mi place sa vorbesc despre recorduri in muzica si asta pentru ca muzica ce bate recorduri e de obicei ceva ce nu are prea mult fond. Exista insa si exceptii, iar de obicei exceptiile fac viata altfel, mai plina. Dark Side Of The Moon este al saselea album al celor de la Pink Floyd si a fost lansat in 1973, un an inainte ca eu sa apar pe aceasta planeta Nu e nici o legatura intre cele doua evenimente dar undeva in dimensiune cosmica nimic nu pare a fi intamplator, sau cel putin asa imi place mie sa cred. Sa (ne) revenim insa Dark Side Of The Moon a ajuns pe primul loc in top Billboard 200 unde a stat o saptamana, ramanand in acest top pentru 741 de saptamani din 1973 pana in 1988, mai mult decat oricare album in istoria muzicii. Insa argumentul esential pentru a-l asculta nu este recordul sau, ci cu siguranta continutul si inovatia. La vremea la care a fost compus el a adus cateva lucruri noi in muzica imbinand ceea ce acum pare a fi “common sense” intr-un mod unic si spectaculos. E vorba de “multitrack  recordings” sau “tape loops”, experimente duse catre limita de cei de la Pink Floyd. Introducerea in muzica a sintetizatoarelor analogice a fost deasemenea un lucru vazut la vremea respectiva ca fiind un sacrilegiu. Roger Waters raspundea insa undeva celor care ii criticau pe tema asta spunand ceva de genul “e ca si cum ai spune ca daca ii dai unui om o chitara si il pui sa cante o s-o faca precum Eric Clapton” (citatul este tradus si probabil nu tocmai exact dar ideea se pastreaza). Ceea ce au facut cei de la Pink Floyd cu noile tehnici de prelucrare a sunetului este ceea ce a schimbat cu adevarat muzica. O noua dimensiune a sunetului, un drum nou care ne-a adus la muzica de astazi. Dark Side Of The Moon trebuie ascultat de multe ori, in linistea marii sau a inaltimii muntilor, cu inima si mintea deschise si cu constiinta faptului ca tot ce a venit dupa nu a mai fost la fel in muzica. 

Cu siguranta fiecare dintre noi poate cuprinde cu mintea ceea ce este pe partea intunecata a Lunii, pe partea pe care nu o putem vedea niciodata. Este partea rezervata mintii ca si albumul celor de la Pink Floyd. Ascultati-l cu mintea nu numai cu urechile.

Atunci cand copiii romani vor invata la scoala ce inseamna Pink Floyd vom putea spune ca reforma invatamantului din Romania exista, se intampla si are o noima. Si tot atunci probabil ca parintii acestor copii vor realiza ca trebuie sa-i lase sa darame ziduri. Pana atunci insa vom vorbi pe la colturi despre libertatea spiritului, despre curajul de a inventa, despre exprimarea libera, despre Pink Floyd.
Un om care spune despre el ca este un spirit liber si adevarat trebuie sa vada “Pink Floyd at Pompeii”, sa asculte cum oamenii astia au reinventat muzica si sa regaseasca acolo tot ce s-a scris in muzica de la ei si pana acum. Eu ii asez pe Pink Floyd langa Beethoven, Mozart si Bach. Acolo unde stau numai geniile. Cautati si ascultati tot ce au facut, tot ce au compus, integral, fara rezerve si cu inima si mintea deschise. Muzica lor e o invitatie la meditatie dar si la razvratire. E pace si razboi. E viata cu totul. Waters spunea despre el “I’m in competition with myself and I’m losing.” Atunci cand crezi ca te-ai ajuns pe tine insuti esti pierdut. Esti mort spiritual.
Ascultati deci, meditati si comparati. Comparati Pink Floyd cu tot restul. O sa gasiti adevaratele valori in muzica.