Sunt sigur ca pentru cei mai multi dintre cei care citesc acest post numele de mai sus nu inseamna mare lucru. O sa povestesc cate ceva despre un mic tur prin sudul Indiei, tur ce a strbatut orasele din titlu. Ei bine, am facut tot drumul asta cu masina si in sfarsit pot spune ca am vazut si alte lucruri decat ceea ce am putut vedea pana acum in orasele in care am trait in India. Am vazut munti, natura, oameni cumva diferiti, turisti mai multi si drumuri mai bune. Am plecat din Trivandrum (orasul gazda) spre Madurai, un oras din Tamil Nadu, statul vecin cu Kerala, joi pe la ora 17. Primii 100 de km au fost prin nebunia indiana in care nu exista spatii, ci doar case, colibe, corturi, oameni, magazii…etc. De obicei zonele astea nu pot fi strabatute decat cu o medie de 20-30 km/ora asa incat a durat ceva pana cand am intrat pe un drum mai mare unde sa incepem sa mergem cu adevarat. Dupa prima suta de km, surpriza: o autostrada. Cu doua benzi pe sens separate de un spatiu verde. Dupa 5 minute insa (era deja noapte) surpriza din nou: pe sensul nostru, cu faza mare, un camion venea pe banda a doua in mare viteza. Evident ca am inceput sa urlu insa raspunsul prietenului indian de la volan a venit insotit de un zambet larg “Welcome to India!” Apoi incet incet am inceput sa ma obisnuiesc cu motociclisti sau masini care veneau din cand in cand din fata. Tot pe autostrazile astea sunt si ceva intersectii pe care trebuie sa le simti cumva pentru ca NU EXISTA SEMNALIZARI RUTIERE! Pentru cei care au calatorit pe autostrazile Europei e un lucru comun sa vada pasarele peste sau pe sub autostrada la intersectia cu drumurile secundare. Aici drumurile astea trec PRIN autostrada.

Read more…

Pana sa ajung in India as fi spus fara rezerve ca Romania este tara extremelor. Comparativ cu ceea ce noi numim “vest”, Romania chiar arata extrem. Diferenta intre centrul Bucurestiului si un sat de undeva din capatul tarii este cu adevarat extrema si cam asa se defineste cumva nivelul de trai si de dezvoltare al unei tari. In “vest” diferentele astea nu prea mai exista in termeni de civilizatie in primul rand. Oamenii aia au rezolvat canalizarea si curatenia pana in varful muntilor. Ajuns in India am realizat insa cam care poate fi cu adevarat diferenta intre oamenii bogati si cei saraci si cam cum poate arata saracia alaturata luxului intr-un spatiu de doar cativa kilometri. Am ajuns la Bangalore cu trenul intr-o dimineata senina dupa 16 ore de drum de la Trivandrum. Primul lucru pe care l-am vazut pe geam a fost ceea ce puteti vedea si voi intr-una din pozele acestui post. Saracia asa cum arata ea in realitate. Am gandit ca asa arata suburbiile si prin unele zone mult mai civilizate dar apoi, dupa ce am gasit acelasi peisaj mai peste tot in oras amstecat cu locuri frumoase, am realizat ca aici nu e vorba doar de suburbii ci mai degraba este un mod de viata. Este felul in care oamenii astia traiesc amestecati.

Intrebarea pe care mi-o pun este: oare ce gandesc ei? Ce spera? Sau oare vor mai mult de la viata? Probabil nu o sa gasesc raspunsurile astea decat la nivel filozofic insa realitatea este cu adevarat socanta.

Bangalore este un oras foarte mare (al treilea in India), foarte viu si cu adevarat stralucitor in maretia sa. E ceva ce se respira in toate marile orase ale lumii iar Bangalore nu face exceptie. Are de toate. Istorie, oameni bogati si imbracati la moda, o multime de straini (turisti sau expati care lucreaza in Bangalore) si viata, multa viata. Bangalore este un oras unde se construiesc autostrazi, unde poti gasi toate brand-urile lumii si unde in sfarsit am gasit ceva branza frantuzeasca si olandeza pentru bucuria sufletului

Daca vrei insa sa te bucuri cu adevarat de Bangalore trebuie sa nu vezi corturile, oamenii foarte saraci din periferii, copiii aproape goi in cea mai mare mizerie si poluarea care iti taie cu adevarat respiratia.

Mirosul acela despre care cu totii am auzit este deasemenea ceva ce trebuie sa inveti sa ignori.

In orase precum Bangalore intelegi cu adevarat ceea ce inseamna “extreme”. Mi-a placut? Da, mi-a placut si pot spune ca e cu adevarat ceva ce trebuie vazut si trait.

Mi-am tot propus sa scriu cateva randuri despre India asa cum mi-a aparut ea din prima clipa in care am ajuns aici dar inca nu pot spune ca m-am lamurit cu adevarat ce si cum simt. Mi-am dat seama insa ca s-ar putea sa nu ma lamuresc prea curand asa ca poate ar fi mai bine sa scriu ce am in minte despre India si poate in felul asta ma voi lamuri.

Prima senzatie pe care ti-o da India este aceea de haos. Pare ca nimic nu este pus in ordine, ca totul este lasat la voia hazardului si te miri ca totusi lucrurile functioneaza. Avioanele aterizeaza si decoleaza la timp, trenurile vin si pleaca la timp (cu ceva accidente din cate am auzit), autobuzele merg dupa un program oarecare iar oamenii se misca dintr-un loc in altul si fac lucrurile sa functioneze. In haos, dar functional cumva.

Sa vorbim putin despre oameni. Am tot auzit despre faptul ca in India toti oamenii sunt fericiti, ca spiritul lor percepe viata la un nivel la care nu conteaza ce traiesti; important este sa fii fericit cu ce ai. Ei bine din ce vad in jurul meu nu pare deloc asa. Pare ca oamenii instariti se bucura de lucruri iar cei nevoiasi sunt la fel de tristi ca si in alte parti. Da, atunci cand le vorbesti, cand le zambesti, piere de pe fata lor orice umbra de tristete dar asta cred ca de fapt se intampla oriunde. Atunci cand dai energie buna primesti la randul tau energie buna si zambete de la oameni. Indienii sunt, cei mai multi dintre ei, foarte saraci, cu o mare doza de ignoranta care probabil le da o stare de serenitate aparenta si, in unele cazuri, inclinati spre spirit si meditatie. Dar nu la scara nationala asa cum am putea avea impresia privind peste mari si tari din Europa catre orient. Probabil e si ceva marketing in povestea cu India spirituala

Din punct de vedere al relationarii dintre oameni, indienii sunt in cea mai mare masura retrograzi si simplisti as spune. Notiunea de prietenie are la baza mai curand relationarea imediata si directa decat o relatie creata in timp si pe niste percepte comune despre viata si lume. Casatoria este dictata si nu consimtita iar tinerii nu au inca forta sa se opuna traditiei asa cum s-a intamplat in lumea occidentala cu ceva timp in urma. As spune ca spiritul comun se impune in fata spiritului individual intr-o masura mult prea mare, ceea ce creaza o masa umana cu care e greu de comunicat pentru noi cei din vest. Apropo, pentru India, Romania inseamna vest, occident, Europa, un vis Practic Romania chiar este un “vest” pe care nu il poti identifica decat fiind aici. Concluzia ar fi ca oamenii de aici sunt cumva in urma ca si sistem de valori si relatii. Poate si de aici senzatia de spiritualitate superioara, de trai mai relaxat, de relationare mai lejera cu ceea ce inseamna work si viata de tip occidental. Copiii indieni de azi vor intelege cu siguranta viata asa cum o intelegem noi ca fiind libera. Ceea ce simt eu insa este ca ei sunt mai curand in urma iar adevarata eliberare este cea care se intampla acum in adevaratul occident, in Europa de Vest, acolo unde intr-o atmosfera de liniste perfecta oamenii se privesc pe ei si inteleg ca odata rezolvate nevoile trupului nu ne ramane decat sa ne intoarcem catre suflet si spirit.

Asa ca inainte de a pleca in lume sa va cautati pe voi insiva incercati sa cautati “India” din voi.

Doua saptamani de India au trecut. Simt nevoia sa scriu cateva cuvinte despre mancarea indiana. Inainte de toate trebuie sa spun ca tot ce se poate gasi la noi si se vinde ca fiind mancare indiana nu prea are nici o legatura cu ce am mancat eu in Kerala. Oamenii astia, din Kerala, au cateva idei fixe in ceea ce priveste mancatul. “Masala” este un termen generic pentru diverse amestecuri de condimente ce se adauga cam la tot ce baga oamenii astia in gura “Fish masala”, “Chicken Masala” etc… cam totul cu masala adaugat. Exista chiar si un masala pentru ceai care este un amestec de condimente pisate fin pentru ceai (scortisoara, vanilie, cuisoare,…) care se adauga celebrului ceai negru fiert cu lapte, in cantitate de o lingurita la un ibric si schimba complet ideea despre ce inseamna gustul de ceai. Va sfatuiesc sa incercati acasa asa ceva pentru ca eu sigur am sa o fac. In rest, mult orez, paine indiana care e un fel de clatita numita chapati, naan sau porota (cred ca asa se scriu ), masala cat cuprinde si gata mancarea. Apoi, Kerala inseamna “tara nucilor de cocos” prin urmare totul se gateste cu cocos. Cu lapte de cocos, cu ulei de cocos, cu miez de cocos tooootul cu cocos!!! Bun, nimic de zis.
In concluzie n-as putea spune ca nu m-am plictisit de mancarea lor in cele doua saptamani de mancat numai asa ceva. Dar sa nu dezarmam, bucataria indiana inseamna mult mai mult decat mancarea din Kerala si din spusele celor de aici se pare ca sunt cateva sute de feluri de mancare care trebuie incercate.

Pofta Buna!!!

Am condus ceva sute de mii de km in Bucuresti, in Romania si prin mai toata Europa si credeam ca am gasit tot ce se poate gasi in materie de trafic. Ei bine, am ajuns de o saptamana in India si normele mele in ceea ce priveste mersul cu masina pe strazi, in orase si in afara lor, s-au dat complet peste cap. Primul soc, oamenii astia circula pe partea stanga (ramasitele imperiului britanic) iar pentru un om care a condus numai pe dreapta este ca si cum ai fi tot timpul pe contrasens. Apoi, in India nu exista reguli de circulatie. Poti depasi oriunde, poti (chiar e indicat) sa claxonezi cat mai mult, nu trebuie sa-ti pese decat de drumul tau si trebuie doar sa fii atent sa nu lovesti alti participanti la acest video game cat se poate de real. In sensul giratoriu de exemplu, desi ca si la noi teoretic cei aflati deja in el au prioritate, de fapt prioritatea e a celui care vede mai bine, simte mai bine si are mai mult tupeu Politia nu prea exista si in plus daca mai cunosti pe cineva pe aici se pare ca nu prea ai probleme. Impresia generala despre cum se misca oamenii astia dintr-un loc in altul cu mii de motociclete, mopeduri, biciclete, ricse sau masini este de HAOS
In concluzie am decis ca nu prea stiu sa conduc de fapt, desi ma credeam (ca fiecare barbat) un as al soselelor iar condusul in Europa e un fel de inotat in bazinul de copii acolo unde parintii au grija de tine si nimic nu se poate intampla