De ceva vreme imi petrec viata alaturi de cainele prietenului meu Robi plecat sa cucereasca lumea. De fapt este o catea ciobanesc mioritic pe nume Bamse – care este cainele din imaginea alaturata. Da, este o catea desi se numeste Bamse care (dupa cum spun cunoscatorii) era un urs din desenele animate. Ei bine a avea un caine implica ceva responsabilitate si efort dar pana la urma se compenseaza cu fun-ul. Asta pana cand s-a intamplat ceea ce voi povesti pe scurt aici.

Am plecat in weekend sa cuceresc ceva dealuri calarind bicicleta si sa tund ceva pomi prin curte si cand am revenit, stupoare. Am gasit acasa cainele din imaginea numarul doi. Un specimen de ogar cu cap de ciobanesc, cu sprancenele precum Mircea Albulescu (sa ma scuze marele actor), si cu o fata de parca s-a sfarsit lumea. Cainele minunat care facea furori in cartier, care sarea jucaus de colo colo desi e ceva mai mare decat mine, disparuse.

De ce s-a intamplat nenorocirea? Pai cica asa se face. O data pe an trebuie sa-si lepede parul si sa ne arate tuturor exact ce oase poseda sub blana ei care ar face orice oaie sa para cheala.

Intrebarea este daca ea este de acord cu toata povestea asta. Pai din pacate nu are cuvinte sa ne spuna dar fata si atitudinea ei spun totul. Parca ar fi un om lasat in fundul gol la Mall spre deliciul si stupoarea auditoriului. Astept cu nerabdare sa-i creasca parul la loc (chestie care se va intampla probabil spre toamna) spre a ma bucura de un ciobanesc mioritic autentic.

Bamse te iubesc!