Alice In Wonderland
Dupa ce am scris despre teatru iata-ma scriind despre film. Sper sa nu alunec pe panta criticii dar ma vad nevoit sa scriu cateva cuvinte despre un film minunat sau mai bine spus despre o poveste minunata. O sa incep prin a spune ca am vazut filmul la AFI Cotroceni acolo unde mi-a fost dat sa vad cea mai mare varietate de “animale urbane” descrise candva la noi la Guerrilla in campania anti-mitocanie. Tot felul de femei “bricolate” de mana cu tampiti agresivi si analfabeti. O tara a minunilor pana la urma 
Sa revenim la film. Eu personal nu imi aduc aminte aproape niciodata ce visez dar daca ar fi sa pot face asta, sa-mi amintesc visele, cred ca mi-ar placea sa stiu despre mine ca visez precum Alice. Visul ei nu este nici frumos nici urat, este o mica viata cu tot ce are ea, bun si rau, frumos si urat, cu demoni si zane si cu mult umor. Filmul se bucura de o distributie perfecta, de efecte minunat lucrate si de promovare destul de discreta. Adevarul este ca dupa dementa creata de “Avatar” e greu sa ne mai deranjeze vreun film prea curand in ceea ce priveste promovarea. Mi se pare interesant ca “Alice In Wonderland” s-a vandut mai bine in America in prima saptamana decat “Avatar”. E genul de poveste cu care ne-am nascut in suflet. Daca vreti sa va binedispuneti, sa uitati pentru doua ore de lumea din jur si sa visati cu ochii deschisi mergeti si vedeti-i pe Alice si pe un Johnny Depp fooooarte simpatic as “The Hatter”!
Cand am plecat de la film ma gandeam daca mi-ar placea sa vad o continuare. Hmm, greu de spus. Parca as vrea si parca n-as vrea. Avem cu totii in minte cateva esecuri gen Shrek si parca nu as vrea sa se intample asa si cu Alice dar pe de alta parte parca as vrea ca visul sa mearga mai departe.
March 16th, 2010 at 8:56 pm
Am vazut si eu filmul si mi-a placut foarte mult viziunea lui Burton, probabil din cauza lui s-a si vandut foarte bine filmul, asta venind din partea unei admiratoare a stilului lui Tim Burton
Mie mi-a parut rau ca s-a terminat as fi vrut sa mai plutesc prin lumea aceea a lui Alice
March 17th, 2010 at 10:17 am
Foarte obiectiva critica! Eu l-am vazut de doua ori deja, o data la Cinema Pro, de 8 martie. Si as fi scris f f critic la adresa lui daca ramaneam cu doar o vizionare. M-a deranjat mult la faptul ca n-are legatura prea mare cu lumea lui Caroll alias Dogson. Si mi s-a parut ca au facut o groaza de compromisuri cu producatorii. Dar duminica am fost cu prietena mea de la 2 saptamani la Afi si mi-am dat seama ca reuseste prin personaje jucate magistral plus efecte sa creeze o lume. Ceea ce este mare lucru. L-as mai vedea o data, m-am atasat deja de underland-ul lui Burton si de characters.
Dar in continuare ramane deschisa usita spre Tara Minunilor a lui Caroll pentru o ecranizare a la carte.
March 17th, 2010 at 9:12 pm
Ca să fiu succintă,pentru că am obiceiul de a mă întinde la vorbă:
1) Scrie pentru că scrii foarte frumos!
2) Cred că dacă Caroll vedea aceste…specimene (ca să fiu politicoasă) scria Alice in Scaryland!
3) Eu tot pândesc puţin timp liber să mă duc să îl văd.Eu m-aş fi dus pentru că am mai văzut şi restul filmelor lui Tim B. şi mi-au plăcut,dar dacă adaug şi ce descriere frumoasă i-ai făcut…abia aştept!
4) Dificilă alegere.totuşi eu aş prefera ca filmul să nu aibă o continuare.Să rămână o bijuterie unicat.Iar despre vis…acesta poate continua foarte frumos în imaginaţia noastră!
March 18th, 2010 at 12:26 pm
Salut,
Am vazut filmul si intamplarea face ca taximetristul care m-a dus acasa sa iasa si el de la film. Lui nu-i placuse filmu si m-a pus dracu’ sa-i explic ca povestea originala are ceva substrat politic din perioada in care a fost scrisa si e putina satira in poveste si am putea cauta aceeasi satira si in filmul asta… greseala mare.
Atat vreau sa spun: nu cred ca am sa incep prea curand vre-o discutie cu taximetristii, alta in afara de clasicele discutii despre semafoare sau trafic. P U N C T
March 19th, 2010 at 12:21 am
Eu am fost la filmul asta fara sa am asteptari. Am gandit ca o poveste nu poate sa fie gresita. E doar o poveste. Taximetristii nu traiesc in povesti. Ei traiesc in Bucuresti
Mie imi place sa cred ca traiesc acolo unde ma duce mintea.
March 22nd, 2010 at 8:18 am
filmul nu poate avea continuarE. Pe ecran. e doar un film, o poveste fantastica. pe ecran.
cand eram in liceu profu de mate ne-a spus un banc: \"pe un munte era o palarie<<