Madurai, Tiruppur, Coimbatore, Mysore, Kochi

February 16, 2010 :: Posted by - Calin :: Category - india

Sunt sigur ca pentru cei mai multi dintre cei care citesc acest post numele de mai sus nu inseamna mare lucru. O sa povestesc cate ceva despre un mic tur prin sudul Indiei, tur ce a strbatut orasele din titlu. Ei bine, am facut tot drumul asta cu masina si in sfarsit pot spune ca am vazut si alte lucruri decat ceea ce am putut vedea pana acum in orasele in care am trait in India. Am vazut munti, natura, oameni cumva diferiti, turisti mai multi si drumuri mai bune. Am plecat din Trivandrum (orasul gazda) spre Madurai, un oras din Tamil Nadu, statul vecin cu Kerala, joi pe la ora 17. Primii 100 de km au fost prin nebunia indiana in care nu exista spatii, ci doar case, colibe, corturi, oameni, magazii…etc. De obicei zonele astea nu pot fi strabatute decat cu o medie de 20-30 km/ora asa incat a durat ceva pana cand am intrat pe un drum mai mare unde sa incepem sa mergem cu adevarat. Dupa prima suta de km, surpriza: o autostrada. Cu doua benzi pe sens separate de un spatiu verde. Dupa 5 minute insa (era deja noapte) surpriza din nou: pe sensul nostru, cu faza mare, un camion venea pe banda a doua in mare viteza. Evident ca am inceput sa urlu insa raspunsul prietenului indian de la volan a venit insotit de un zambet larg “Welcome to India!” :) Apoi incet incet am inceput sa ma obisnuiesc cu motociclisti sau masini care veneau din cand in cand din fata. Tot pe autostrazile astea sunt si ceva intersectii pe care trebuie sa le simti cumva pentru ca NU EXISTA SEMNALIZARI RUTIERE! Pentru cei care au calatorit pe autostrazile Europei e un lucru comun sa vada pasarele peste sau pe sub autostrada la intersectia cu drumurile secundare. Aici drumurile astea trec PRIN autostrada.

Prima oprire, Madurai. Am ajuns noaptea cautand un hotel intr-un loc in care totul pare la fel. Toate cladirile. In India daca vezi scris hotel asta nu inseamna ca e si cazare acolo. Ei scriu hotel si acolo unde e numai restaurant. Am intrebat cum asa iar raspunsul a fost ca “restaurant” e un cuvant prea lung si complicat pentru cei mai multi dintre indieni :P Pana la urma am gasit si un hotel care avea ceva camere dar standardele nu se pot exprima in cuvinte. Am tot auzit povesti de genul ca in nu stiu ce loc din Europa hotelurile ar fi declasate cu o stea (Roma ar fi un exemplu acolo unde de fapt hotelurile de 3 stele ar avea standard cam de doua). India? Hmmmm… Standard? Hmmm… Incep sa cred ca ori noi europenii suntem cam fitosi, ori oamenii astia chiar nu au in tara lor nici o idee despre curatenie sau standard de comfort. A doua zi am plecat spre Tiruppur cunoscut ca Textile City Of India. Aici acelasi haos dar totul pare ca are o noima. Peste tot textile. Magazine de haine, depozite de haine, fabrici de textile, camioane incarcate cu bumbac, totul in jurul industriei asteia. Umbland prin cateva magazine am inceput sa imi dau seama de unde vin hainele in lume. Aveti senzatia uneori ca unele haine din magazinele de la noi sunt “la reduceri”? Suntem cu totii naivi. Hainele astea sunt aproape gratis. Orice brand, orice model, orice la calitate foarte buna. Evident ca am beneficiat de serviciile unui indian care in momentul in care am coborat din masina si m-a vazut alb a venit si ne-a spus ca ne arata el totul. Apoi ne-a facut un tur al locurilor de unde el colecteaza un comision si gata. Luat banii si la revedere. Coimbatore a fost urmatoarea oprire. Un oras putin mai curat care mi-a dat cumva senzatia ca pe masura ce mergi mai spre nord incepe sa miroasa putin a civilizatie. Putin, foarte putin.Dupa Coimbatore (unde a fost doar un ragaz de somn) am plecat spre Mysore.

Aici cu totul altceva, un mare palat al unor regi celebri ce au domnit peste sudul Indiei. Palatul asta pare ca schimba cumva locul. Strazile mai ordonate, politie prin intersectii care mai aranja oarecum haosul din trafic si putina curatenie adaugata unui urbanism ceva mai decent, cel putin in zona centrala. Palatul este minunat arhitectural iar gradina ce il inconjoara este foarte frumoasa. Cand te apropii insa vezi ca peretii sunt scorojiti si neingrijiti, ca iluminarea nocturna a peretilor exteriori se face cu becuri normale insirate pe nite fire pe la toate colturile, iar in interior probabil ca nimeni nu a mai sters praful de ceva zeci de ani. Un fel de paragina dar cu un interesant iz de “old times”. Mysore este cu siguranta un loc bine pus pe harta lumii. Nu pot sa scot din ecuatie nici “tender coconuts” sau “sugar cane juice” din care am gustat cu mare drag la tarabele din jurul palatului. A urmat apoi un drum spre Kochi, inapoi in Kerala, locul de unde este de fel gazda mea de aici din India. Poate va aduceti aminte de Kochi de la Tsunami-ul din 2004, atunci fiind unul dintre orasele destul de grav afectate. Fort Kochi a fost una din principalele porti de carat bunatati din India catre Europa de catre cotropitorii albi timp de cateva sute bune de ani.

Concluzia turului pe care tocmai l-am incheiat este ca, desi mi-am petrecut cel mai mult timp in masina (incercand sa supravietuiesc traficului), India ofera cam de toate. Locuri foarte frumoase si foarte urate, lucruri bune de cumparat sau de facut comert cu, istorie si prezent cumva amestecate si oameni cu care poti comunica si care te respecta. Este insa obositor. Trebuie sa ai toata energia cu tine si ceva in plus!!!

Tags:

18 Responses to “Madurai, Tiruppur, Coimbatore, Mysore, Kochi”

  1. Codru Says:

    Insemnari de Calatorie ale unui Hans Christian Andersen modern, o varianta masculina a lui Elizabeth Gilbert cu “Fotbal, muzica,iubeste” sau un nou Eliade avem aici?
    Ce a fost inspirational pt tine? Ti-ai propus ceva anume cu aceasta calatorie?

  2. Victor Says:

    conformista, plictisitoare pana la lehamite, dulceaga ca un puroi. cam asa e scriitura ta. mai bine ramaneai la liniste

  3. Calin Says:

    inspirational este sa faci lucruri pe care nici nu te-ai gandit ca le-ai putea face. calatoria asta mi-a adus in fiecare zi lucruri noi iar cele la care m-am gandit imi apar intr-o cu totul alta lumina. sunt varianta mea si atat. un update pentru prieteni din cand in cand si un indemn pentru umblat prin lume poate :)

  4. Calin Says:

    @ victor – poti alege o carte mai bine. orice carte. e mai buna decat ce scriu eu pe aici.

  5. Codru Says:

    Joc defensiv pe teren advers acum?
    Nu te speria, numai ca un blog e mai mult decat un loc cu update-uri pentru prieteni
    Poate ne placea mai mult ce faceai inainte – ce-i drept nici atunci nu stateai foarte bine cu cuvintele, doar muzica te exprima cel mai bine.
    Inspirational este ceva ce te atinge puternic, care misca in tine si te determina sa iei actiune intr-o directie care-i insufla si pe cei din jur. Astfel calatoria ta pare a fi inca o vizita in niste locuri si atat, un soi de evadare in lipsa altei idei mai bune, nu ti-o vinde ca pe o calatorie initiatica care va face sa te gasesti frumos in oglinda. A munci sa iasa ceva din tine e mai mult decta o calatorie fizica.

  6. cocori Says:

    Salut Calin,
    Eu ma bucur de oricate povesti de calatorie, chiar imi imaginez acum cum ar fi fost sa asculti muzica din western uri in masina prin praful de acolo. Era o melodie cu un ritm asa de fain in playlistul de la guerrilla, dar nu imi pot aminti versurile … poate ma poti ajuta … era o poveste despte un talhar… :D
    drum bun iti doresc inainte!
    all the best

  7. ama Says:

    Calin, faine povestile din India, le citesc cu mare placere :) . Abia o astept pe urmatoarea ;) .

  8. Ioana Says:

    :) eu stiam de Madurai! dintr-un balet de-al lui Carolyn Carlson, ’signes’. un episod se numeste ‘les couleurs de madurai’. il stii? muzica e de Rene Aubry, e frumoasa.
    mie-mi place ce si cum ne povestesti. poate un pic cam pe fuga, mi-ar fi placut sa fii mai detaliat.:)
    eu nu stiam mai nimic despre India, acum mai aflu.
    si tare, cu autostrada si strazile.:)) si ‘hotel’ul.:)sunt practici, indienii astia. nu se complica cu denumirile.

  9. Ioana Says:

    :) azi mi-am amintit de faptul ca tre’ ’sa simti cumva’ intersectiile, pe autostrada in India.:)
    tu ai material aici pt mai multe povestiri.
    ai putea face o poveste doar cu drumul. sa detaliezi si mai mult. sa ne spui si cu ce masina, cat costa benzina, cum arata prietenul tau de drum s.a. si de ce n-au semnalizare rutiera, de fapt? zic ei ca n-au nevoie sau din motive financiare? sau amandoua sau altceva?
    si apoi, povesti cu orasele prin care ai stat un pic mai mult.
    sa ne spui mai multe de Tiruppur, Mysore, Kochi.
    sa ne spui mai multe de palat si mai ales de gradina!:) ce creste pe acolo? cum e aranjata?
    ce culoare are un ’sugar cane juice’in lumina soarelui indian? :) cam ce vreme e pe acolo, acum?

  10. Calin Says:

    ioana o sa incerc sa-ti raspund la cateva din intrebari. am calatorit cu o masina tata care e un fel de logan de-al lor. de fapt ei chiar au si logan-uri dar se numesc “logan mahindra” si sunt facute tot de renault. sunt identice cu loganul de la noi.
    benzina costa cam 0.6 euro/litru iar in benzinarii poti vedea pompele legate cu lacate si oamenii care incaseaza in niste colivii cu gratii :) prietenul meu e cam negru si poate o sa pun o poza cu el undeva la un moment dat. semnalizare rutiera nu au din indolenta probabil. in plus atata vreme cat nimeni nu respecta regulile la ce ar folosi semnele de circulatie. amicul meu mi-a spus ca i se pare o tampenie ca in Europa sunt atatea restrictii iar numarul de accidente nu pare mai mic decat in India.
    sucul de trestie de zahar e cumva de culoare galbuie si cu un iz interesant mai ales ca de obicei se pune si putina lamaie in el. ce e cu adevarat interesant este ca trestia in sine nu pare sa aiba ceva lichid in ea cand e in stare bruta. trecuta insa prin masinaria din poza lasa foarte mult suc buuuun. asa se extrage probabil si zaharul din ea :)
    despre vreme te poti lamuri pe net daca te uiti la weather.com cautand Trivandrum. cam 33 de grade tot timpul. fara ploaie sau nori si cu o umiditate de 95%. cam greu de respirat.

  11. Ioana Says:

    :) merci.
    sa scrii, data viitoare, toate detaliile astea.:)
    si cum mai suporti tu caldura, cum simti.
    :) si cate trestii trebuie, pt un pahar de suc?
    Antonioni facuse un scurt, 7 canne, un vestito.
    ce chestie, stau in niste colivii?! primesc si vreun spor, pt asta? :)
    se pare ca nu le trebuie, semnalizarea. mai aiurea e pt nou veniti.
    de fapt si mie mi se pare tampenie, ca-s atatea indicatoare si oricum..eu nu le mai stiu pe toate, ce inseamna.:)sunt un sofer bun, in schimb.
    deci nu prea ne trebuie.
    da..ma pot lamuri, doar ca uit, sunt prea multe de facut, gandit, cercetat. imi zicea o prietena ca se muta la..Louvaciennes, ceva asa, sa ma uit pe net. deocamdata n-am ajuns.
    have fun, ciao!

  12. Gabi Says:

    calin, nu baga in seama imbecili gen victor, e plina romania de asa ceva. de aceea iti spuneam eu ca sunt satul. de tot felul de cretini din astia care cred ei ca sunt cei mai tari, ca au vazut ei tot,ca stiu ei tot. Tu scrie-ne noua,clorlalti carora ne place sa inpartasim alaturi de tine experientele traite de tine in india. noua,astia care am ramas acasa si visam ca poate va veni o zi, in care romanul se va schimba si va gandi “civilizat”.
    te salut.

  13. victor Says:

    haha, au iesit cainii de paza.

    @gabi: dl gheorghe si-a asumat in mod onest si constructiv critica. m-a trimis sa citesc o carte si-i multumesc pentru sfat. recitesc zile birmaneze de orwell
    dl. gheorghe avea doua mari calitati. primo: stie muzica, asta nu o contesta nimeni. secundo: dl gheorghe avea un anumit bun simt care il impiedica sa dea cu vorbe multe si fara sens in populatie, probabil intuind ca nu prea le are pe toate la purtator. bunul simt a fost o chestie foarte apreciata de mine la dl gheorghe, dar aparent acest bun simt l-a parasit cand s-a apucat de blogul asta sau ce-o fi el, cronica de calatorie, roman existentialist (sper ca dl gheorghe nu se crede vreun kirkegaard sau heidegger. sau mai stii…). ai putea spune ca sunt liber sa nu citesc (si evident ca voi inceta sa mai fac trafic pe-aici), ca e doar un update pentru prieteni, nu o lucrare cu pretentii literare, dar pentru asta nu era nevoie sa polueze dl gheorghe si mai mult internetul, era suficient sa faca dansul un grup in agenda lui de mail si sa trimita newsletter-uri saptamanale de genul “pe unde m-am plictisit in ultimele sapte zile”. si n-as crede niciodata ca acest blog-roman-cronica e rezultatul unui impuls de moment, mama, am avut o revelatie, repede un puncte-puncte blogspot, sa impartasesc la populatie, ci e premeditat si asumat. ceea ce adauga si ipocrizia pe lista de hulit.
    si asta cu m-am saturat de societatea consumerista, ma duc sa ma regasesc in mijlocul naturii, inconjurat de indigeni pitoresti, blandul salbatic, bla-bla-bla… ma lasi? tre sa ai cojones sa stai aici si sa-ti asumi responsabilitatile, societatea asta consumerista de rahat a fost buna cat nu era criza, cojones sa zambesti si sa zici multumesc cand cocoana de la circa financiara te ia la-mpins vagoane sau ofiterul de credit nu raspunde la telefon sau un meltean a parcat cu c*ru’ si ti-a blocat masina. si seara tragi usa dupa tine, iti pupi copiii si le citesti o poveste, iti iubesti nevasta in liniste si pe intuneric in baia de serviciu sa nu auda aia mici, iti pui un dvd cu roger waters in concert si un pahar de vin si poti sa fii atunci unde vrei, si la polul nord. dar asta e doar parerea mea, si cum internetul asta da posibilitatea tuturor dobitocilor, including the undersigned, sa-si spuna parerile, iata, ma folosesc de privilegiu. si acum imi odihnesc cazul, cum zice americanul.

  14. Calin Says:

    victor. desi nu simt nevoia sa ma justific relativ la demersul meu de a scrie ceva pe net am stat putin si m-am gandit la motivul pentru care am facut-o. eu sunt un om simplu, care nu urmareste nimic ascuns in general si cu atat mai putin in cazul asta si care nu are pretentia ca detine vreo reteta sau vreun adevar de impartasit. faptul ca am evadat din ceea ce faceam de 35 de ani nu vrea sa spuna nici ca era rau sau bine acolo unde eram, asa cum nu vrea sa spuna nici ca e bine sau rau acolo unde o sa ajung. personal, ideea de a sta si a indura tampenia asta disfunctionala economica de aici din momentul asta, mi se pare o maxima dovada de asumare de tip mioritic si nicidecum un act de curaj. asta nu inseamna ca a pleca de aici ar fi vreo mare scofala dar e o alegere. mie statul roman, caruia i-am platit nu numai o gramada de bani ci si probabil cativa ani din viata mea, mi-a oferit pana acum exact ce ti-a oferit si tie probabil. de cateva zile m-am intors in romania si probabil o sa plec iar in alte directii la un moment dat. iti respect parerea dar repet, dupa 35 de ani in care mi-au impus ce sa fac toti tampitii pe care ii aleg altii, imi permit sa ma repozitionez putin. iar demersul de a scrie aici este unul personal si nu vreau sa capete aspect de creator de opinii.

  15. victor Says:

    am zis ca nu mai fac trafic pe-aici si uite cum nu respect ce zic :)
    de ce nu faci blogu asta sau ce-o fi el private, ca sa stim o treaba? jura tu cu mana pe cravata de pionier ca nu iti salta inima de bucurie ca misca ceva p-aici si cine stie poate in doi-trei ani facem si niste banuti din asta? :) )
    si ayunci cand nu iti asumi responsabilitati intotdeauna sunt alti tampiti care aleg alti tampiti si care nu-si asuma nici ei nicio responsabilitate. si m-am saturat de argumentul asta cu “mioritic”, dar ce-as putea sa aud de la tine, decat o chestie d-asta fumata. mai bine ar pleca toti astia care dispretuiesc mioriticul si sa ramana sa schimbe ceva aia care sunt naivi si inca mai cred ca tara asta de doi se mai poate schimba. uite ca incerc eu sa fiu formator de opinii.
    exista un singur punct unde oarecum sunt de acord cu tine. it’s the journey that matters, ’cause the destination is the same for all of us.

  16. Ana Says:

    @ victor
    draga victor,Du-te dracu!

    Imi place sa ascult povesti si mai ales de la oameni pe care nu-i cunosc personal.Poate intr-o buna zi voi ajunge sa le si traiesc.

    Asa ca daca nu te intereseaza pe tine nu inseamna ca nu intereseaza pe cineva.

  17. Calin Says:

    @ana – as vrea sa incercam cu totii sa nu facem din dialogul asta la distanta un loc de polemica peste limita dialogului civilizat. victor are tot dreptul la parerile lui asa cum si eu si tu avem :) sa ne pastram energia pentru lucruri pozitive. o zi frumoasa iti doresc!

  18. adriana Says:

    அமைதி
    http://vimeo.com/11564312

Leave a Reply

Security Code: