Indian people
Mi-am tot propus sa scriu cateva randuri despre India asa cum mi-a aparut ea din prima clipa in care am ajuns aici dar inca nu pot spune ca m-am lamurit cu adevarat ce si cum simt. Mi-am dat seama insa ca s-ar putea sa nu ma lamuresc prea curand asa ca poate ar fi mai bine sa scriu ce am in minte despre India si poate in felul asta ma voi lamuri.
Prima senzatie pe care ti-o da India este aceea de haos. Pare ca nimic nu este pus in ordine, ca totul este lasat la voia hazardului si te miri ca totusi lucrurile functioneaza. Avioanele aterizeaza si decoleaza la timp, trenurile vin si pleaca la timp (cu ceva accidente din cate am auzit), autobuzele merg dupa un program oarecare iar oamenii se misca dintr-un loc in altul si fac lucrurile sa functioneze. In haos, dar functional cumva.
Sa vorbim putin despre oameni. Am tot auzit despre faptul ca in India toti oamenii sunt fericiti, ca spiritul lor percepe viata la un nivel la care nu conteaza ce traiesti; important este sa fii fericit cu ce ai. Ei bine din ce vad in jurul meu nu pare deloc asa. Pare ca oamenii instariti se bucura de lucruri iar cei nevoiasi sunt la fel de tristi ca si in alte parti. Da, atunci cand le vorbesti, cand le zambesti, piere de pe fata lor orice umbra de tristete dar asta cred ca de fapt se intampla oriunde. Atunci cand dai energie buna primesti la randul tau energie buna si zambete de la oameni. Indienii sunt, cei mai multi dintre ei, foarte saraci, cu o mare doza de ignoranta care probabil le da o stare de serenitate aparenta si, in unele cazuri, inclinati spre spirit si meditatie. Dar nu la scara nationala asa cum am putea avea impresia privind peste mari si tari din Europa catre orient. Probabil e si ceva marketing in povestea cu India spirituala 
Din punct de vedere al relationarii dintre oameni, indienii sunt in cea mai mare masura retrograzi si simplisti as spune. Notiunea de prietenie are la baza mai curand relationarea imediata si directa decat o relatie creata in timp si pe niste percepte comune despre viata si lume. Casatoria este dictata si nu consimtita iar tinerii nu au inca forta sa se opuna traditiei asa cum s-a intamplat in lumea occidentala cu ceva timp in urma. As spune ca spiritul comun se impune in fata spiritului individual intr-o masura mult prea mare, ceea ce creaza o masa umana cu care e greu de comunicat pentru noi cei din vest. Apropo, pentru India, Romania inseamna vest, occident, Europa, un vis Practic Romania chiar este un “vest” pe care nu il poti identifica decat fiind aici. Concluzia ar fi ca oamenii de aici sunt cumva in urma ca si sistem de valori si relatii. Poate si de aici senzatia de spiritualitate superioara, de trai mai relaxat, de relationare mai lejera cu ceea ce inseamna work si viata de tip occidental. Copiii indieni de azi vor intelege cu siguranta viata asa cum o intelegem noi ca fiind libera. Ceea ce simt eu insa este ca ei sunt mai curand in urma iar adevarata eliberare este cea care se intampla acum in adevaratul occident, in Europa de Vest, acolo unde intr-o atmosfera de liniste perfecta oamenii se privesc pe ei si inteleg ca odata rezolvate nevoile trupului nu ne ramane decat sa ne intoarcem catre suflet si spirit.
Asa ca inainte de a pleca in lume sa va cautati pe voi insiva incercati sa cautati “India” din voi.
Tags: india
February 5th, 2010 at 9:36 am
“Simteam ca ma aflu in mijlocul unui popor de invatatori fara sa pot profita niciodata de invatamintele lor. Ma gandeam la toate Orienturile la care visasem, Orientul tigrilor parfumati, al paradisurilor opiului, al voluptatilor, Orientul misticilor, al revolutiilor si nu gaseam nici unul. Eram aici, cu memoria incarcata de relatari savante si tara imi scapa printre degete.”
Pascal Burckner “Paria”
Dar asta e de-abia inceputul…there are a lot of beautiful things to come.
Imi place cum scrii
February 5th, 2010 at 3:32 pm
Da…. scrii foarte frumos…sunt curioasa cum simti?… asta e interesant intr-un astfel de loc. Si curiozitatea mare este: cat de repede te vei intoarce printre noi
?
.
Si eu am incercat o experienta extrema precum a ta, dar nu am reusit sa ma tina prea mult
E foarte usor si frumos sa privesti dinafara, dar teribil de greu sa poti trai cu asa ceva…cred eu.
Oricum, noi te iubim si ne e dor de tine – so…come back !
February 5th, 2010 at 6:58 pm
“india” din noi versus “the american dream”…o incercare pentru fiecare….
February 5th, 2010 at 7:46 pm
Nu am citit foarte mult despre India..dar nu stiu de ce ma asteptam sa fie exact cum o descrii tu.
Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par cand sunt privite de la distanta…in plus, cred ca fiecare popor are comorile lui spirituale doar ca ale unora dintre popoare sunt mai mediatizate.
Bine punctata ultima idee din blog !…Pana la urma toate lucrurile de care avem nevoie sunt in noi insine…doar ca sunt muuuuult mai greu de accesat decat exteriorul..
>:D<…
February 7th, 2010 at 3:43 pm
cred ca india spirituala nu mai este la ea acasa, atat timp cat realitatea bate spiritul. Spre india spirituala cred ca si noi alergam… dar nici noi nu stim daca ne agatam de ea sau nu
February 7th, 2010 at 7:52 pm
nici hazard nu prea exista.(Rohmer ‘les nuits de la lune pleine’, se intreaba si el despre asta)
evident ca nu pot fi fericiti, asa cum nu-s nici in vest. stii, franta are cel mai mare procent de depresivi. din lume, cica..ma indoiesc ca ar fi mai multi ca in united states, totusi. peste tot e la fel, remember, ce ai zis inainte de anul nou? nu conteaza ce se va intampla, conteaza cum suntem noi, in interior. corect. oriunde te-ai afla, orice s-ar intampla, conteaza de fapt de cat de puternic esti tu, ca om. realitatea o interpretezi in functie de starea ta.
am vazut un reportaj, despre o bancuta care dadea imprumuturi taranilor indieni si cum mai si ajungeau sa se sinucida, ca nu puteau rambursa imprumutul.
da, asta se intampla oriunde. si in Romania. sa zambesti si oamenii sa uite o clipa, doua sau mai multe, depinde de ei, ca erau suparati. nu neaparat iti intorc zambetul, nu toti pot face asta, totusi uita ca erau suparati, se vede pe fata lor.:)si eu nu de asta zambesc, neaparat. ci pt ca ma simt bine, eu.
mie mi se par mai ok cum privesc ei notiunea de prietenie, adica ce inteleg din ce zici tu.
mai exact, vrei sa zici ca la ei prietenia e spontana si mai efemera, spre deosebire de aici?
mi s-ar parea ok, atunci. la noi e dependenta, de multe ori, ceea ce e numita iubire sau prietenie. si nu prea am avea aceleasi conceptii, ci le copiem, ceea ce e altceva. si facem compromisuri care nu-si au locul.
deci mai bine sa fii mai detasat. e mai normal.
mie, ca intelectual si sotie de rezident in chirurgie, nu-mi dadeau dreptul sa lucrez, in plus m-au pus sa jur in scris ca nu voi lucra. liberte, egalite, fraternite.
mai am prieteni si prin alte tari. nu mi-au vorbit niciodata de o atmosfera perfecta.:)
pai ce ziceai de condus, ca in occident parca am fi intr-o piscina de copii? pai e adevarat. deci suntem simplisti. regulile oamenilor inseamna simplism. regulile naturii inseamna complexitate.
formalismul si cultul obiectului, de care dau dovada occidentalii, inseamna simplism.
nu-s atat de simplisti, daca ai ajuns acolo.
eu pt asta as vrea sa ajung prin partile acelea, sa vad elefanti.:)
February 8th, 2010 at 8:23 am
Am descoperit tarziu blogul tau, dar imi place ce citesc. Simt ceva viu cand citesc postarile tale. Imi lipsesc serile de chillau… Nu simt nevoia sa imi dau cu parerea despre parerile tale, dar ma bucur ca le impartasesti cu noi. Iti doresc sa gasesti ceea ce cauti!
February 9th, 2010 at 9:42 am
ce ciudat e fara tine seara la radio
…
February 9th, 2010 at 10:03 am
o sa incerc sa raspund cumva tuturor spunand ca ceea ce am scris eu aici este doar o parere, o impresie dupa cateva saptamani petrecute printre oamenii astia. ma lamuresc pe zi ce trece ca de fapt viata e facuta din lucruri marunte care nu ne lasa sa vedem “the big picture” si ca oriunde am fi “zidul” exista si e greu sa vedem dincolo de el. el este si in romania si in occident si peste tot de fapt. primul pas este sa-l vedem, sa-l simtim, apoi sa incercam sa trecem prin el cumva.
February 9th, 2010 at 3:31 pm
Ti-am ascultat muzica la guerrilla de la inceput si tare mi-a placut.Cand am aflat ca ai plecat am fost un pic suparata dar cand am aflat ca ai plecat in India atunci mi-am spus ” bine face baiatul asta “.
Eu am fost plecata in India in urma cu 4 ani , am plecat pentru o vara si am ramas aproape 3 ani acolo.Am plecat ca sa le demonstrez parintilor mei ca nu e asa de greu sa faci voluntariat intr-o tara asa indepartata.Recunosc ca mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu lucrurile de acolo dar in timp am ajuns sa imi placa si ( spre disperarea parintilor mei ) am hotarat sa ma angajez acolo sa incerc sa imi construiesc o viata acolo.A fost o perioada minunta dar cu domeniul meu ( economia ) te loveai de prea multe bariere.Poate daca eram un ” copil de bani gata” puteam sa raman mai mult pe acolo insa realitatea mi-a batut la usa de prea multe ori.
Nu regret nimic si pot sa spun cu mana pe inima ca India este o tara minunata ,foarte diferita si este un risc ridicat sa te indragostesti de ea si sa nu mai vrei sa pleci.
Multa bafta si putere de explorare
February 9th, 2010 at 6:18 pm
Ai idee ce diferite sunt serile de chillau?
Uffff
February 16th, 2010 at 8:22 am
@ ralu – eu nu mi-a propus sa raman in India. da imi place aici intr-un fel dar de fapt eu caut lucruri noi. aici sau oriunde altundeva. o sa revin in tara si o sa vad exact incotro o apuc. m-am prins destul de repede ca e greu de trait aici sau de facut lucrurile asa cum am invatat noi sa le facem. dar oportunitati exista si inca multe. india e speciala si ramane cu mine pentru toata viata asta e ceea ce stiu cu certitudine.