Calin Gheorghe a luat o pauza. O pauza de la ceea ce a facut cu toata bucuria si toata energia timp de 15 ani in fiecare zi si anume radio. Nu spun nu placerii mele de a face radio ci mai curand spun da unui nou inceput. Unul in care incerc sa ma linistesc putin si sa-mi reasez viata. Nu o sa ma apuc sa detaliez aici ce inseamna asta insa vreau sa scriu cateva cuvinte despre Radio Guerrilla. E un loc in care te simti liber, in care nimeni nu iti pune pumnul in gura sa faci altceva decat ceea ce vrei si simti sa faci si simt ca datorez acestui loc faptul ca m-a facut sa inteleg inca o data faptul ca suntem liberi. E mare lucru sa ai asta de la un job, pentru ca in termeni practici si a face radio este un job. La Guerrilla insa acest job inseamna suflet si nu munca, oamani si nu roboti si placere in loc de stres. Eu nu am decis sa ma despart de Radio Guerrilla ci doar am decis sa respir putin. Simt ca am nevoie de asta si e important sa facem toti ceea ce simtim ca avem nevoie sa facem. Exact asta e spiritul pe care l-am deprins la Guerrilla. Cum spunea Dobro, Calin ramane cu Guerrilla cata vreme sufletul lui e aici.

Si da sufletul meu e cu Guerrilla si ramane aici.

Mii de fluturi zburatori.  Asta inseamna Coldplay.  Pentru cine a vazut un concert Coldplay asta inseamna cu adevarat o imagine care nu se poate uita usor.  De fapt fluturii sunt note. Sau poate notele sunt fluturi.  Cred ca de fapt noi suntem cei care dam cu adevarat semnificatie senzatiilor, sentimentelor.  Le dam nume ca sa le recunoastem. Un concert Coldplay inseamna in mintea mea un joc cu sentimente.  Cantecele se compun din note,  notele din cuvinte si totul din fluturi.  Fluturi colorati de hartie.  Colorati am spus? Ce sunt culorile de fapt? Hmmm… Poate si ele sunt note,  sau poate cuvinte

Mai sigur ar fi sa spun ca si notele si cuvintele si fluturii si culorile sunt de fapt sentimente. Coldplay se joaca cu ele iar noi gustam aceasta bucurie si suntem fericiti o data in plus. Mergeti sa-i vedeti pe Coldplay. Gustati putin

“I don’t play against any team in particular. I play to fight against defeat.” Eric Cantona

Aceasta este o poveste despre fotbal, despre sport si despre atitudine. In mare exista doua tipuri de atitudini vis-a-vis de fotbal. Unii oameni iubesc acest sport altii il urasc sau il privesc cu total dezinteres. Cumva cam asa se intampla cu tot ceea ce inseamna sport, sporturi.

In mintea mea fotbalul este imaginea perfecta a ceea ce ni se intampla in viata. Castigam, pierdem sau suntem undeva la mijloc (facem egal). Jucam frumos dar pierdem sau jucam urat si castigam. Uneori putem juca frumos si castiga si totul pare perfect. Traim viata intr-un spatiu delimitat de niste linii si ne supunem unor reguli unanim acceptate. Avem arbitri care ne sanctioneaza atunci cand gresim dar si oameni care ne platesc sa jucam. Publicul e cu noi atunci cand suntem buni si dam totul si impotriva noastra atunci cand nu ne dam silinta. Avem orgolii si nu vrem sa pierdem. Vrem sa fim fair-play dar nu ne iese tot timpul. Incercam din rasputeri sa iesim pe primul loc dar o luam de fiecare data de la capat. E in joc fara sfarsit.

Dar este totusi un joc. Un joc la sfarsitul caruia sunt putini cei de care ne mai aducem aminte si foarte multi cei pe care ii uitam. Trebuie sa dam ceva jocului si sa speram ca vom ramane in istoria lui. Si nu pentru noi ci pentru fericirea si bucuria celor ce vin.

Asadar sa nu uram fotbalul. Este doar un joc. Jocul nostru.

Atunci cand copiii romani vor invata la scoala ce inseamna Pink Floyd vom putea spune ca reforma invatamantului din Romania exista, se intampla si are o noima. Si tot atunci probabil ca parintii acestor copii vor realiza ca trebuie sa-i lase sa darame ziduri. Pana atunci insa vom vorbi pe la colturi despre libertatea spiritului, despre curajul de a inventa, despre exprimarea libera, despre Pink Floyd.
Un om care spune despre el ca este un spirit liber si adevarat trebuie sa vada “Pink Floyd at Pompeii”, sa asculte cum oamenii astia au reinventat muzica si sa regaseasca acolo tot ce s-a scris in muzica de la ei si pana acum. Eu ii asez pe Pink Floyd langa Beethoven, Mozart si Bach. Acolo unde stau numai geniile. Cautati si ascultati tot ce au facut, tot ce au compus, integral, fara rezerve si cu inima si mintea deschise. Muzica lor e o invitatie la meditatie dar si la razvratire. E pace si razboi. E viata cu totul. Waters spunea despre el “I’m in competition with myself and I’m losing.” Atunci cand crezi ca te-ai ajuns pe tine insuti esti pierdut. Esti mort spiritual.
Ascultati deci, meditati si comparati. Comparati Pink Floyd cu tot restul. O sa gasiti adevaratele valori in muzica.

Doua saptamani de India au trecut. Simt nevoia sa scriu cateva cuvinte despre mancarea indiana. Inainte de toate trebuie sa spun ca tot ce se poate gasi la noi si se vinde ca fiind mancare indiana nu prea are nici o legatura cu ce am mancat eu in Kerala. Oamenii astia, din Kerala, au cateva idei fixe in ceea ce priveste mancatul. “Masala” este un termen generic pentru diverse amestecuri de condimente ce se adauga cam la tot ce baga oamenii astia in gura “Fish masala”, “Chicken Masala” etc… cam totul cu masala adaugat. Exista chiar si un masala pentru ceai care este un amestec de condimente pisate fin pentru ceai (scortisoara, vanilie, cuisoare,…) care se adauga celebrului ceai negru fiert cu lapte, in cantitate de o lingurita la un ibric si schimba complet ideea despre ce inseamna gustul de ceai. Va sfatuiesc sa incercati acasa asa ceva pentru ca eu sigur am sa o fac. In rest, mult orez, paine indiana care e un fel de clatita numita chapati, naan sau porota (cred ca asa se scriu ), masala cat cuprinde si gata mancarea. Apoi, Kerala inseamna “tara nucilor de cocos” prin urmare totul se gateste cu cocos. Cu lapte de cocos, cu ulei de cocos, cu miez de cocos tooootul cu cocos!!! Bun, nimic de zis.
In concluzie n-as putea spune ca nu m-am plictisit de mancarea lor in cele doua saptamani de mancat numai asa ceva. Dar sa nu dezarmam, bucataria indiana inseamna mult mai mult decat mancarea din Kerala si din spusele celor de aici se pare ca sunt cateva sute de feluri de mancare care trebuie incercate.

Pofta Buna!!!