De o saptamana m-am intors in tara cu un puternic sentiment de “refresh”. In primul rand m-a primit aici aerul. Ne plangem tot timpul de mizeria din tara asta dar nu suntem constienti ca de fapt aerul nostru este foarte bun, pamantul e bun, apa e buna si poate numai noi suntem putin defecti. Nu vreau sa fac o pledoarie pentru Romania, dar vreau sa spun ca daca privim Pamantul ca pe o singura tara (ceea ce in spiritul unui om deschis este un demers necesar) locul asta in care ne aflam noi nu este unul deloc rau. Romania este un loc aflat cumva la jumatatea drumului intre saracie si dezordine pe de o parte si bogatie si ordine pe de alta. Aici oamenii incep parca sa inteleaga ca mizeria din jur e de fapt mizeria din noi. Timid dar totusi vizibil incepem sa intelegem ca ignoranta vanduta de catre comunism sub eticheta de dreptate sociala nu a fost altceva decat reteta perfecta pentru paragina in care a fost adusa Romania. In India am inteles insa ca si fara comunism se poate ajunge cam tot acolo. In India, dupa plecarea britanicilor, s-a vandut ideea ca poporul este cel care este propriul lui stapan si ca totul este al tuturor. Ca si in comunismul nostru totul al tuturor este egal cu nimic al nimanui de fapt. Romania insa ne arata incet incet o alta fata. Aici cam totul incepe sa fie al cuiva (chiar daca in cea mai mare masura totul apartine fostilor nomenclaturisti) ceea ce face ca spatiul privat sa capete o oarecare ordine. Astfel si spatiul public pare ca incepe sa se schimbe.

Intrebarea care se pune este cata rabdare avem cu noi? Stam aici si rabdam? Sau alegem ceva diferit? Alegem locul in care nimic nu se schimba si domneste paragina sau locul in care lucrurile par deja aranjate? Romania e undeva la jumatate.

Pentru mine optiunea locului “gata aranjat” pare cea mai buna. Nu vreau sa traiesc intr-un loc in care oamenilor nu le pasa de mizeria din ei si din jurul lor, nu vreau nici un loc in care drumul de parcurs pare prea lung, ci mai curand as alege un loc gata curatat moral si material.

Mi-am tot propus sa scriu cateva randuri despre India asa cum mi-a aparut ea din prima clipa in care am ajuns aici dar inca nu pot spune ca m-am lamurit cu adevarat ce si cum simt. Mi-am dat seama insa ca s-ar putea sa nu ma lamuresc prea curand asa ca poate ar fi mai bine sa scriu ce am in minte despre India si poate in felul asta ma voi lamuri.

Prima senzatie pe care ti-o da India este aceea de haos. Pare ca nimic nu este pus in ordine, ca totul este lasat la voia hazardului si te miri ca totusi lucrurile functioneaza. Avioanele aterizeaza si decoleaza la timp, trenurile vin si pleaca la timp (cu ceva accidente din cate am auzit), autobuzele merg dupa un program oarecare iar oamenii se misca dintr-un loc in altul si fac lucrurile sa functioneze. In haos, dar functional cumva.

Sa vorbim putin despre oameni. Am tot auzit despre faptul ca in India toti oamenii sunt fericiti, ca spiritul lor percepe viata la un nivel la care nu conteaza ce traiesti; important este sa fii fericit cu ce ai. Ei bine din ce vad in jurul meu nu pare deloc asa. Pare ca oamenii instariti se bucura de lucruri iar cei nevoiasi sunt la fel de tristi ca si in alte parti. Da, atunci cand le vorbesti, cand le zambesti, piere de pe fata lor orice umbra de tristete dar asta cred ca de fapt se intampla oriunde. Atunci cand dai energie buna primesti la randul tau energie buna si zambete de la oameni. Indienii sunt, cei mai multi dintre ei, foarte saraci, cu o mare doza de ignoranta care probabil le da o stare de serenitate aparenta si, in unele cazuri, inclinati spre spirit si meditatie. Dar nu la scara nationala asa cum am putea avea impresia privind peste mari si tari din Europa catre orient. Probabil e si ceva marketing in povestea cu India spirituala

Din punct de vedere al relationarii dintre oameni, indienii sunt in cea mai mare masura retrograzi si simplisti as spune. Notiunea de prietenie are la baza mai curand relationarea imediata si directa decat o relatie creata in timp si pe niste percepte comune despre viata si lume. Casatoria este dictata si nu consimtita iar tinerii nu au inca forta sa se opuna traditiei asa cum s-a intamplat in lumea occidentala cu ceva timp in urma. As spune ca spiritul comun se impune in fata spiritului individual intr-o masura mult prea mare, ceea ce creaza o masa umana cu care e greu de comunicat pentru noi cei din vest. Apropo, pentru India, Romania inseamna vest, occident, Europa, un vis Practic Romania chiar este un “vest” pe care nu il poti identifica decat fiind aici. Concluzia ar fi ca oamenii de aici sunt cumva in urma ca si sistem de valori si relatii. Poate si de aici senzatia de spiritualitate superioara, de trai mai relaxat, de relationare mai lejera cu ceea ce inseamna work si viata de tip occidental. Copiii indieni de azi vor intelege cu siguranta viata asa cum o intelegem noi ca fiind libera. Ceea ce simt eu insa este ca ei sunt mai curand in urma iar adevarata eliberare este cea care se intampla acum in adevaratul occident, in Europa de Vest, acolo unde intr-o atmosfera de liniste perfecta oamenii se privesc pe ei si inteleg ca odata rezolvate nevoile trupului nu ne ramane decat sa ne intoarcem catre suflet si spirit.

Asa ca inainte de a pleca in lume sa va cautati pe voi insiva incercati sa cautati “India” din voi.

Doua saptamani de India au trecut. Simt nevoia sa scriu cateva cuvinte despre mancarea indiana. Inainte de toate trebuie sa spun ca tot ce se poate gasi la noi si se vinde ca fiind mancare indiana nu prea are nici o legatura cu ce am mancat eu in Kerala. Oamenii astia, din Kerala, au cateva idei fixe in ceea ce priveste mancatul. “Masala” este un termen generic pentru diverse amestecuri de condimente ce se adauga cam la tot ce baga oamenii astia in gura “Fish masala”, “Chicken Masala” etc… cam totul cu masala adaugat. Exista chiar si un masala pentru ceai care este un amestec de condimente pisate fin pentru ceai (scortisoara, vanilie, cuisoare,…) care se adauga celebrului ceai negru fiert cu lapte, in cantitate de o lingurita la un ibric si schimba complet ideea despre ce inseamna gustul de ceai. Va sfatuiesc sa incercati acasa asa ceva pentru ca eu sigur am sa o fac. In rest, mult orez, paine indiana care e un fel de clatita numita chapati, naan sau porota (cred ca asa se scriu ), masala cat cuprinde si gata mancarea. Apoi, Kerala inseamna “tara nucilor de cocos” prin urmare totul se gateste cu cocos. Cu lapte de cocos, cu ulei de cocos, cu miez de cocos tooootul cu cocos!!! Bun, nimic de zis.
In concluzie n-as putea spune ca nu m-am plictisit de mancarea lor in cele doua saptamani de mancat numai asa ceva. Dar sa nu dezarmam, bucataria indiana inseamna mult mai mult decat mancarea din Kerala si din spusele celor de aici se pare ca sunt cateva sute de feluri de mancare care trebuie incercate.

Pofta Buna!!!

Am condus ceva sute de mii de km in Bucuresti, in Romania si prin mai toata Europa si credeam ca am gasit tot ce se poate gasi in materie de trafic. Ei bine, am ajuns de o saptamana in India si normele mele in ceea ce priveste mersul cu masina pe strazi, in orase si in afara lor, s-au dat complet peste cap. Primul soc, oamenii astia circula pe partea stanga (ramasitele imperiului britanic) iar pentru un om care a condus numai pe dreapta este ca si cum ai fi tot timpul pe contrasens. Apoi, in India nu exista reguli de circulatie. Poti depasi oriunde, poti (chiar e indicat) sa claxonezi cat mai mult, nu trebuie sa-ti pese decat de drumul tau si trebuie doar sa fii atent sa nu lovesti alti participanti la acest video game cat se poate de real. In sensul giratoriu de exemplu, desi ca si la noi teoretic cei aflati deja in el au prioritate, de fapt prioritatea e a celui care vede mai bine, simte mai bine si are mai mult tupeu Politia nu prea exista si in plus daca mai cunosti pe cineva pe aici se pare ca nu prea ai probleme. Impresia generala despre cum se misca oamenii astia dintr-un loc in altul cu mii de motociclete, mopeduri, biciclete, ricse sau masini este de HAOS
In concluzie am decis ca nu prea stiu sa conduc de fapt, desi ma credeam (ca fiecare barbat) un as al soselelor iar condusul in Europa e un fel de inotat in bazinul de copii acolo unde parintii au grija de tine si nimic nu se poate intampla