“I don’t play against any team in particular. I play to fight against defeat.” Eric Cantona

Aceasta este o poveste despre fotbal, despre sport si despre atitudine. In mare exista doua tipuri de atitudini vis-a-vis de fotbal. Unii oameni iubesc acest sport altii il urasc sau il privesc cu total dezinteres. Cumva cam asa se intampla cu tot ceea ce inseamna sport, sporturi.

In mintea mea fotbalul este imaginea perfecta a ceea ce ni se intampla in viata. Castigam, pierdem sau suntem undeva la mijloc (facem egal). Jucam frumos dar pierdem sau jucam urat si castigam. Uneori putem juca frumos si castiga si totul pare perfect. Traim viata intr-un spatiu delimitat de niste linii si ne supunem unor reguli unanim acceptate. Avem arbitri care ne sanctioneaza atunci cand gresim dar si oameni care ne platesc sa jucam. Publicul e cu noi atunci cand suntem buni si dam totul si impotriva noastra atunci cand nu ne dam silinta. Avem orgolii si nu vrem sa pierdem. Vrem sa fim fair-play dar nu ne iese tot timpul. Incercam din rasputeri sa iesim pe primul loc dar o luam de fiecare data de la capat. E in joc fara sfarsit.

Dar este totusi un joc. Un joc la sfarsitul caruia sunt putini cei de care ne mai aducem aminte si foarte multi cei pe care ii uitam. Trebuie sa dam ceva jocului si sa speram ca vom ramane in istoria lui. Si nu pentru noi ci pentru fericirea si bucuria celor ce vin.

Asadar sa nu uram fotbalul. Este doar un joc. Jocul nostru.