Merita sa urci pana pe platoul Malita din Fagaras  pe bicicleta, cu un ARO din 1980 si in remorca unui tractor preistoric? Merita! Dupa, urmeaza o coborare de 30 de km pe un drum aproximativ forestier, pe alocuri impracticabil cu masina, dar excelent pentru bicicleta. Intre urcare si coborare un hiking pana pe varful Moldoveanu iti aduce satisfactia ca ai fost in locul in care au fost cel mult 1% dintre concetateni.

Povestea unei astfel de aventuri presupune un drum vineri cu masina pe autostrada pana la Pitesti, apoi cam 20 de km spre Campulung pana la Piscani si inca 50 pana la Nucsoara. Urmeaza drumul forestier despre care vorbeam mai sus accesibil cu masini 4X4 sau evident cu un Logan la care tineti mai putin. Aventura noastra a presupus adunarea a 30 de oameni, 10 corturi, 3 masini de teren, un tractor cu remorca, un ARO si doua biciclete.  Ce a iesit arata ca o tabara de oameni mari. Cu expeditiile aferente, focul de tabara si discutii de tot felul. Muzica a fost prezenta si ea pe alocuri din I-pod-ul meu via masina lui Sergiu (multumim). Am prins si finalul ploii de Perseide in prima noapte, am petrecut ceva timp si cu ciobanii mioritici si am facut curat luna la plecare!

Si ca sa ne fie cu noroc ne-a iesit si mireasa in cale la Domnesti duminica la plecare!

Pe 26 iunie la 2 Mai se intampla un Triathlon organizat de un amic de-al meu. E vorba despre o tura de alergare intre 2 Mai si Vama Veche, o tura de inot in golf la 2 Mai si una cu bicicleta pe o ruta dinspre 2 Mai catre interior spre Limanu. Detalii gasiti pe www.faraasfalt.ro.

Asta e introducerea la tura pe care am facut-o eu cu bicicleta in weekend. Cam aceeasi de la Triathlon dar plecand din Vama si cu o bucla mai mare pentru ca am gresit drumul. Combinatia de dat cu bicicleta si stat la mare pe plaja mi se pare minunata. Habar n-aveam ca pe langa Limanu e o padure care arata decent si ca mai sunt si alte lucruri de vazut cum ar fi o ferma de struti si un canion dobrogean cu terase naturale.

Am mai vazut si alte lighioane pe traseu si m-am jucat cu un sarpe despre care n-am habar daca era veninos sau nu Ideea e ca daca aveti cum sa va luati biclele cu voi cand mergeti in Vama ar fi bine sa o faceti. Drumurile peste dealuri si campii pe drumuri forestiere printre lanuri de grau si culturi de mazare e o placere!

Urmatoarea tura back on Teisani hills!!!

Am primit de la Monica leapsa asta cu melodii de neuitat care m-au facut si ma fac de ras Si zic asa:

C&C Music Factory

Tina Turner – visul tuturor tinerilor de dupa ‘89

Balanel si Miaunel – de vis!

Dupa ce anul trecut mi-am reluat obiceiul de a urca munti (o sa scriu si despre asta la un moment dat) anul asta m-am urcat din nou pe bicicleta. Si nu pentru a mai da cate o tura prin Bucuresti asa cum am mai facut din cand in cand, ci pentru a merge off road pe unde ma taie capul. Pentru asta mai multe conditii trebuiau sa fie indeplinite. In primul rand cheful. Cu totii ne spunem “ce tare!” cand auzim ca oamenii din jurul nostru fac diverse lucruri dar de aici si pana la a le face si noi drumul e lung. Apoi, cu cheful starnit, trebuie sa gasesti oamenii potriviti cu care sa te anturezi la povestea asta cu bicicleta. Nu spun ca o experienta solitara este imposibila dar fun-ul este cu totul altul atunci cand o faci cu prietenii. Iti mai trebuie o bicicleta (normal) si nu una super performanta ci doar una pe care sa te poti baza si in sfarsit ceva conditie fizica. In principiu mi-am propus sa nu ratez nici un weekend de mers cu bicicleta anul asta mai ales ca in principiu toate conditiile de mai sus par sa fie indeplinite in cazul meu.

Prima tura pe anul asta a fost acum doua saptamani, in doua reprize de cate o zi, in zona Teisani – Slanic – Valenii de Munte. Despre zona pot spune ca ofera alternativele perfecte. Ori varianta de asfalt cu drumuri foarte bune si putin circulate, ori varianta de off road pe dealuri care ofera coborari absolut minunate si ceva urcari de categorie medie. Pentru prima zi am ales varianta de asfalt cu plecare din Teisani pe drumul spre Slanic, apoi prin Olteni pana la Valenii de Munte si intoarcere pe un drum alternativ. Zona este absolut minunata cu livezi de pruni si meri infloriti, case batranesti si case noi amestecate cumva intr-o liniste odihnitoare si drumuri care urca si coboara, perfecte pentru incalzire si o tura de 3-4 ore.

A doua zi varianta off road ne-a adus si ceea ce asteptam cu adevarat. O tura mai grea de mers combinat pe asfalt si off road, peste cateva dealuri care ne-au pus la incercare bicicletele si muschii. Plecarea a fost tot din Teisani si tot pe drumul spre Slanic dar a continuat cu o iesire pe o carare prin padure, apoi peste dealuri fara vreun drum de urmat si la sfarsit un drum forestier si o ultima portiune de asfalt. Toata tura a insumat cam 20 de km cu asolut tot ce iti poti dori sa intalnesti pe parcurs. Tot traseul a fost cumva intre Valea Slanicului si Valea Teleajenului asa ca era imposibil sa ne ratacim. Am scapat din vedere ca trebuia sa avem ceva mancare la noi asa ca daca plecati la drum peste dealuri va sfatuiesc sa luati cava de mancare in rucsac si apa cat cuprinde.

Concluzia ar fi ca daca vreti sa aveti parte de o tura foarte buna de mers cu bicicleta on si off road puteti incerca zona aflata intre vaile Teleajenului (drumul spre Cheia), Slanicului si chiar mai departe Valea Doftanei (Brebu) si pana in Valea Prhovei. Traseul de urmat ar fi cu masina Bucuresti – Valenii de Munte si apoi cu bicicleta Teisani – Slanic – Varbilau – Alunis – Pietriceaua – Brebu – Campina. Cum va recuperati apoi masina din Valani? Inapoi pe bicicleta sau daca luati cu voi un follower ca la Turul Frantei.

Spor si vant din spate va doresc!

De ceva vreme imi petrec viata alaturi de cainele prietenului meu Robi plecat sa cucereasca lumea. De fapt este o catea ciobanesc mioritic pe nume Bamse – care este cainele din imaginea alaturata. Da, este o catea desi se numeste Bamse care (dupa cum spun cunoscatorii) era un urs din desenele animate. Ei bine a avea un caine implica ceva responsabilitate si efort dar pana la urma se compenseaza cu fun-ul. Asta pana cand s-a intamplat ceea ce voi povesti pe scurt aici.

Am plecat in weekend sa cuceresc ceva dealuri calarind bicicleta si sa tund ceva pomi prin curte si cand am revenit, stupoare. Am gasit acasa cainele din imaginea numarul doi. Un specimen de ogar cu cap de ciobanesc, cu sprancenele precum Mircea Albulescu (sa ma scuze marele actor), si cu o fata de parca s-a sfarsit lumea. Cainele minunat care facea furori in cartier, care sarea jucaus de colo colo desi e ceva mai mare decat mine, disparuse.

De ce s-a intamplat nenorocirea? Pai cica asa se face. O data pe an trebuie sa-si lepede parul si sa ne arate tuturor exact ce oase poseda sub blana ei care ar face orice oaie sa para cheala.

Intrebarea este daca ea este de acord cu toata povestea asta. Pai din pacate nu are cuvinte sa ne spuna dar fata si atitudinea ei spun totul. Parca ar fi un om lasat in fundul gol la Mall spre deliciul si stupoarea auditoriului. Astept cu nerabdare sa-i creasca parul la loc (chestie care se va intampla probabil spre toamna) spre a ma bucura de un ciobanesc mioritic autentic.

Bamse te iubesc!